Transformarea care nu se vede: conversație sinceră despre schimbare, asumare și maturizare emoțională

În acest interviu, Alexandra Năstase, psihoterapeut, vorbește fără filtre despre ce înseamnă, în realitate, transformarea unei femei, dincolo de discursurile motivaționale și imaginile „perfecte” din online.

Este o conversație despre momentul în care nu te mai poți minți, despre blocajele care ne țin în loc chiar și atunci când spunem că ne dorim schimbarea și despre diferența profundă dintre „vreau” și „sunt pregătită”. Discutăm despre vinovăție, relații, disciplină și vindecare emoțională, dar și despre acele adevăruri incomode care devin, de fapt, puncte reale de plecare.

Un dialog matur, profund și onest despre un proces care nu este nici rapid, nici spectaculos dar care, atunci când este asumat, schimbă tot.

Alexandra, se vorbește mult despre transformare, dar puțin despre ce presupune ea cu adevărat. Cum ai descrie, din experiența ta, momentul real în care începe transformarea unei femei?

Se vorbește mult despre transformare pentru că este la modă și ne atrage tot ce e nou și sună bine. În realitate, din experiența mea, transformarea este asumarea matură a faptului că suntem în continuă dezvoltare și că ar fi bine să tratăm acest proces cu înțelepciune.

Transformarea nu este despre „când vreau mai mult”, ci despre când sunt pregătit să descopăr că sunt mai mult.Este o alegere și o responsabilitate: aceea de a nu mai încălca, în primul rând, promisiunile pe care ni le facem nouă înșine.

Începe atunci când autopăcăleala nu mai funcționează. Când realizăm, cu adevărat, că suntem liberi și responsabili să devenim cine alegem, zi de zi. Pentru mine, transformarea începe într-un moment foarte puțin poetic:când nu mai poți să te minți fără să doară.

Care sunt cele mai frecvente blocaje emoționale pe care le vezi la femeile care spun că vor să se schimbe, dar rămân în același loc?

Nu cred că ne blocăm pentru că nu știm ce vrem ar fi prea confortabil să credem asta.

Ne blocăm pentru că, înaintea unei schimbări, ne este greu să renunțăm la ce e familiar: control, validare, predictibilitate.

Schimbarea nu este lejeră. Niciodată. Dar merită. Adevărul este că acel confort emoțional devine, în timp, cel mai sofisticat sabotaj. Iar prețul lui se plătește, de multe ori, în neliniște, tristețe și frustrare.

Există o diferență între „a vrea să te schimbi” și „a fi pregătită să te schimbi”? Cum o recunoaștem?

„Vreau” a sunat mereu puternic uneori chiar agresiv. Ca și cum doar prin luptă și efort putem obține ceva. „Sunt pregătit” este altceva. Este asumare, încredere și direcție.

Dacă ne dorim identitatea unei persoane capabile de schimbare, e important să ne aliniem cu ceea ce presupune asta: mentalitate, energie, acțiune.

Transformarea nu începe cu acțiunea.Începe cu identitatea celui care este pregătit să o susțină.

Cât din transformarea unei femei ține de disciplină și cât ține de vindecare emoțională?

Vindecarea și disciplina nu se exclud. Se întâlnesc asemeni a două mâini calde.

Spun des în cabinet că sănătatea mintală înseamnă coerență: între ceea ce gândesc, ceea ce simt și ceea ce fac.

Conștientizarea, de una singură, nu este suficientă. La fel cum nici acțiunea fără înțelegere nu duce departe. Împreună, însă, construiesc un adult întreg, un om care își asumă schimbarea și își permite, în același timp, să o trăiască cu sens.

De multe ori, femeile simt vinovăție atunci când încep să se pună pe ele pe primul loc. De unde vine această vinovăție și cum se poate lucra cu ea?

Hai să ne uităm la ce stă, de fapt, în spatele vinovăției. De multe ori, vinovăția spune: „este ceva în neregulă cu mine”. În realitate, a te opri și a face alegeri sănătoase pentru tine nu este un defect. Este grijă de sine.

Și, paradoxal, grija de sine este una dintre cele mai sincere forme de iubire pe care le putem oferi și celorlalți.

Ce rol joacă relațiile în procesul de transformare? Ne pot susține sau, dimpotrivă, ne pot ține blocate?

Relațiile sunt oglinzi, dar și sisteme de rezistență. Unele te susțin. Altele încearcă să te readucă la versiunea lor confortabilă despre tine. Transformarea reală testează toate relațiile și nu toate trec testul.

Dar, în același timp, schimbarea se întâmplă și în relații. Alături de oameni importanți. De aceea, contează enorm să ne înconjurăm de oameni potriviți.Pentru că nu există spațiu de creștere mai sănătos decât o relație armonioasă.

Care este cel mai incomod adevăr pe care o femeie trebuie să și-l spună ca să poată evolua?„Și eu particip la ceea ce mă doare.” Nu ca vină ci ca responsabilitate.

Fără această recunoaștere, nu există putere reală de schimbare.Ea apare doar după o evaluare sinceră a propriului parcurs. Dar e important să nu uităm ceva:adevărul fără empatie poate deveni o formă de violență.

De aceea, prima unealtă reală în acest proces rămâne blândețea.

Cum arată, în realitate, procesul de reconstrucție interioară? Pentru că de multe ori nu este deloc „instagramabil”.

Procesul nu este estetic. Nu este liniar. Și, sigur, nu este „de pus în highlight”. Este repetitiv, uneori plictisitor și, uneori, frustrant de lent. Mult mai puțin „transformare spectaculoasă”și mult mai mult „azi am ales puțin mai bine decât ieri”.

Și, de fapt, asta schimbă tot.

Ce înseamnă, din perspectiva ta, o femeie echilibrată? Este un obiectiv realist sau mai degrabă un proces continuu?

Orice definiție „la modă” a echilibrului mi se pare inutilă. Pentru mine, o persoană echilibrată este una care știe să se întoarcă la sine fără rigiditate și fără autocritică excesivă. Este conștientă că suntem suma vârstelor și experiențelor noastreși că toate coexistă în noi, fără să fie nevoie să fie judecate.

Dacă ar fi să lași femeile care ne ascultă cu un singur punct de plecare în propria lor transformare, care ar fi acela?

Adevărul spus cu blândețe este cel care pune lucrurile în mișcare. Statul în zona comodă este ceea ce limitează viața. Iar, la final, îmi doresc pentru fiecare femeie (și pentru mine, zi de zi) același lucru: să fie un adult liber, curajos și curios.