Interviu cu Gina Boiculese | Psihologie clinică & sexualitate feminină

Gina Boiculese este psiholog clinician, specializată în sexologie, cu formare în Psihologia Traumei la Universitatea din București. Lucrează direct cu oameni și dinamici relaționale, într-un spațiu în care subiectele incomode pot fi, în sfârșit, aduse în conversație fără rușine sau simplificări.

Creează contexte și evenimente care pun întrebări relevante, nu oferă răspunsuri perfecte, și deschid dialoguri reale despre intimitate, relații și felul în care ne raportăm la noi și la ceilalți.

Se vorbește tot mai des despre sănătate emoțională, dar mult mai puțin despre sănătate sexuală. De ce există încă această ruptură?

Sanatatea emotionala se vede si daca este important si prioritar pentru cine o traieste, se declina si in sanatate sexuala. Se vorbeste putin despre sanatatea sexuala pentru ca despre sex nu vorbim in general; fie ca ne place ce traim, fie ca nu ne place ce traim nu vorbim decat susotit sau in grupurile de fete. Cred ca pe acelasi nivel de “nevorbire” se inscriu si discutiile despre bani. Poate pentru ca ne vulnerabilizeaza la fel de tare. Si cand se intampla asa, suntem goi si fragili si nu ne place asta. 

Care sunt cele mai frecvente blocaje pe care le vezi la femei în relația cu propriul corp și propria sexualitate?

Femeile nu stiu ce le place si cum le place sa fie atinse, cat? Cand? In rarele situatii in care se masturbeaza o fac frugal, rapid, vaneaza orgasmul si gratificarea imediata. Exista si acel tip de orgasm si este foarte bine venit. Insa masturbarea e un process de autocunoastere inainte de toate, e cea mai frumoasa poveste de iubire pe care o ai tu cu tine. Si daca in restul relatiilor nu poti dicta reactia celuilalt si nu poti controla cum sa te atinga si ce sa iti faca, tie iti poti cere orice si iti poti oferi orice. Si apoi cum sa ii ceri lui sau ei sa ii ofere bucurie propriului tau corp daca tu nu stii ce iti place? De departe acesta este cel mai des intalnit blocaj,asteapta sa faca dragoste cu alt corp inainte de a face dragoste cu propriul corp. 

Cât de mult influențează rușinea felul în care o femeie se raportează la ea însăși și la intimitate?

Rusinea e ca un lubrifiant prost care te lasa cu candidoza. Te ia prin invaluire in momentele cele mai bune si e o lupta in mintea celor care se rusineaza intre ce le place si ce se cade sa le placa. Am crescut inconjurate de “sa-ti fie rusine”: fie ca esti prea inalta, fie ca ai sanii prea dezvoltati, fie ca ai fundul prea bombat – ascunde-i, ascunde-te, nu atrage atentia, fa-te mica, nu cere, nu incuraja, nu ispiti. Nu dezvoltam dintr-o data antidot antirusine, doar treptat cu mici pasi timizi in intimitate ne recapatam dreptul de a cere si de primi cu bucurie. Rusinea e un vagin uscat si un penis fara erectie cand tu tot ce vrei estefix pe dos. E ca o frana de mana trasa brusc pe o autostrada insorita cand tu mergi cu 130 km /h spre mare, si in loc sa lasi sanii sa fie mangaiati ii pui intr-un sutien pentru ca iti e rusine sa fie vazuti, sau atunci cand inchizi lumina pentru ca nu vrei sa se vada vergeturile. Cam asa. 

Există o legătură între stima de sine și viața sexuală? Dacă da, cum se reflectă ea în realitate?

Stima de sine e busola la care te intorci mereu ca sa iti gasesti nordul, te ajuta sa ai plasa de siguranta atunci cand ce traiesti nu e in acord cu valorile tale. Si e ok sa deraiezi si sa ai mereu in minte ca stima de sine iti ghideaza cu blandete traseul catre experiente urmatoare. Stima de sine este ceea ce te face sa intelegi ca e ok sa ai parte de tot felul de experiente si sa nu te lasi definit/a de ele. Tot din stima de sine sanatoasa vei st isa ceri ce te implineste si sa oferi cat sa nu iti faci rau. Vei sti sa pastrezi un echilibru intre tine si celalalt si toata lumea sa pastreze placerea.

De multe ori, femeile își deconectează corpul de emoții sau de plăcere. Cum apare această ruptură și cum se poate repara?

Femeile stau mai mult in cap decat in corp in momentele de intimitate, sau fac liste de cumparaturi in minte pentru a ramane “receptive” in timp ce partenerul penetreaza. Ruptura despre care vorbesti se intampla pentru ca fac sex din automatism, adeseori pentru ca trebuie, nu pentru ca vreau: fie ca vor sa patreze relatia, fie ca vor sa le potoleasca frustrarile partenerilor care sunt dezamagiti ca nu au “primit” sex de “atata timp”, fie ca acesta este rolul lor in relatie si prea putin pentru ca isi doresc sexul pe care il primesc. Si nu, pofta vine mancand nu inseamna ca asta le va ajuta sa simta nu sa gandeasca in timpul sexului. Ce le ajuta este sa fie oneste cu motivul pentru care fac sex si sa il comunice. Sa spuna clar si raspicat ca fara afectiune, validare, timp petrecut impreuna sexul e o corvoada. Se repara acolo unde partenerul este receptive si curios. Nu se va repara niciodata daca aceasta deconectare este “problema ei” si el asteapta sa se repare ea. Dar exista foarte mult spatiu de reparare si joaca acolo unde liantul este curiozitatea fata de sine si celalalt si umor din plin. 

Ce rol joacă educația, sau lipsa ei, în felul în care ne construim relația cu sexualitatea?

Educatia sexuala, dar mai ales educatia in sensul larg are un rol esential. O minte educata stie informatii despre sex pe care le poate explora cu scopul de a simti mai intens, o minte educata are capacitatea de a invata despre anumite practici in intimitate. Va sti sa evalueze inainte de a permite anumite lucruri sa se intample, daca este potrivit valorilor, limitelor personale. Eroticul este construit din resursele de educatie dar nu doar din informatie, ci din capacitatea de a o integra.

In absenta educatiei si aici nu vorbim doar de educatie sexuala formala, ci de dezvoltare cognitiva, emotionala si relationala, sexualitatea risca sa ramana la un nivel predominant hedonic: cautarea placerii imediate, fara o evaluare reala a consecintelor, fara negociere, fara constientizarea impactului asupra propriei persoane sau asupra celuilalt.

Cu cat functionarea cognitiva si educatia sunt mai limitate, cu atat scade capacitatea de mentalizare: de a intelege intentiile, emotiile si limitele celuilalt, dar si pe ale propriei persoane. Asta poate duce la comportamente impulsive, la dificultati in consimtamant real (nu doar declarat), la o sexualitate mai putin integrata si uneori mai vulnerabila la influente externe sau presiune.

Pe de alta parte, o educatie solida nu inseamna doar “a sti mai multe pozitii” sau “a fi deschis”. Inseamna sa poti tolera complexitatea: ambivalenta dorintei, diferentele dintre parteneri, frustrarea, ritmurile diferite. Inseamna sa ai un filtru intern, nu doar reactii.

Eroticul, in forma lui matura, nu este doar despre intensitate, ci despre capacitatea de a sustine tensiunea dintre dorinta si limita, dintre impuls si alegere. Iar aceasta capacitate nu apare spontan, se construieste.

In practica mea in cabinet, vad mai des ruptura nu in lipsa informatiei, ci in incapacitatea de a o transforma in experienta traita si asumata. 

Care este cel mai incomod adevăr pe care femeile îl evită când vine vorba de intimitate?

Ca orgasmele lor nu cad in responsabilitatea nimănui si ca ele singure trebuie sa știe sa își oferă orgasme înainte sa îl ceara de la cineva. Ele trebuie sa își cunoască bine corpul si sa nu pretindă ca o persoana nou cunoscuta sau aceeași persoana cu care sunt într-o relație de lungă durata - este responsabila sa ghicească gândurile si senzațiile corporale trăite. Se vor evita multe momente stânjenitoare si pline de frustrare daca înțeleg si accepta ca sexualitatea lor le aparține si devin extrem de erotice când știu ce vor si cer acel lucru.

Cum arată, din perspectiva ta, o relație sănătoasă cu propriul corp?

O relație sanatoasa cu propriul corp înseamnă sa ii respecți limitele si sa fii atent/a la mesajele pe care ți le transmite, nu numai la alarme; sa fii proactiv/a in a interveni pentru restabilirea echilibrului înainte de a fi nevoie sa repari. O raportare ranatoasa le propriul corp înseamnă sa fii blând/a si curios/a de felul in care se transforma fără sa fie nevoie sa îl evaluezi conform trendurilor de estetica, sa conteze mai mult cum se simte decât daca adera la un standard sau altul. Singurele standarde ar trebui sa fie cele de sănătate pe care le verifici cu un medic in care ai încredere, in rest bunăstare si plăcere prin toți porii. O relație sănătoasă cu propriul corp este aceea in care nu ii refuzi plăcerea si nu minimizezi importanta a ceea ce înseamnă o atingere, o îmbrățișare, un sărut si un sex îndestulător. Corpul este făcut sa simtă cu toate simțurile. 

Ce impact au relațiile de cuplu asupra felului în care o femeie se percepe pe ea însăși?

In functie de tipul de relație de cuplu poate sa fie o sursa inepuizabilă de bunăstare si creștere sau o otrava pe care o înghite cu polonicul zi de zi. O relație de cuplu sănătoasă, cu conflicte gestionate nu mascate, cu bucurii, curiozități, explorări, interes reciproc, împărțirea corecta a îndatoririlor din tot ce înseamnă spațiul comun - este o relație care calmează sistemul nervos si scade cortizolul, este relația in care nu îți este teama sa fii si sa spui ce gândești. Toată energia buna din relația respectiva se revarsă in tot restul vieții: in relațiile de prieteni, in munca, in pasiuni, in creșterea copiilor. O femeie iubita într-o relație implinitoare are o percepție sănătoasă despre propria persoana, își face loc in tot ecosistemul acelei relații si nu ii este teama ca ocupa prea mult spatiu. 

In opozitie, o relatie de cuplu conflictuală, tensionată, plină de agresivitate, critica si lipsa de reacție face o femeie precum si pe un bărbat sa se simtă insignifiant si fără spațiu de dezvoltare. Iar relațiile sunt spațiu de creștere si progres si trebuie sa susțină creșterea fiecăruia dintre cei 2. 

Dacă ar fi să le oferi femeilor un singur punct de plecare pentru a-și reconstrui relația cu ele însele, la nivel profund, care ar fi acela?

Blândețea fata de orice etapa a lor, orice decizie pe care au luat-o si o sa o mai ia, blândețea ca au făcut ceea ce au știut cel mai bine si au luat decizia cea mai buna pentru ele atunci cu informațiile disponibile. Si sa aplice aceeași blândețe atunci când planurile lor nu se potrivesc cu rezultatele. Existam într-o presiune constanta si avem cerințe din toate părțile si o lipsa de blândețe din exterior către noi. Noi suntem responsabile sa ne oferim blândețea si înțelegerea pe care le pretindem de la ceilalți. Si de-acolo poți deschide subiectul despre intimitate, bucurie si plăcere.