Complexitatea nu este un defect care trebuie corectat, ci dovada că suntem vii.

Îmi place să fiu o femeie care nu încape într-o singură definiție. Îmi place să știu că nu pot fi pusă într-o casetă, într-un rol rigid sau într-o etichetă convenabilă pentru alții. Am fost, pe rând, multe versiuni ale mele. Nu pentru că m-am rătăcit, cum au insinuat unii sau alții, ci pentru că am avut curajul să evoluez.

Nu cred în ideea că trebuie să alegi o singură identitate ca să fii coerentă. Coerența nu înseamnă rigiditate. Suntem construite din straturi, din etape, din contradicții care ne cresc și ne adâncesc. Putem fi, în același timp, puternice și vulnerabile, disciplinate și blânde, mame și profesioniste, raționale și profund emoționale. Complexitatea nu este un defect care trebuie corectat, ci dovada că suntem vii. Și nu avem nevoie să cerem voie pentru asta.

În momentul în care nu mai încerci să te conformezi așteptărilor din exterior, totul începe să se reașeze. Nu devii rebelă. Devii liberă. Iar libertatea aceasta nu este zgomotoasă sau demonstrativă. Este o liniște profundă în care nu mai simți nevoia să explici cine ești și nici să demonstrezi ceva cuiva. Acolo începe autenticitatea. Și, de fapt, acolo începe viața trăită pe bune.

Spune-mi: care este partea din tine pe care ai simțit că trebuie să o micșorezi ca să fii „acceptabilă”? Și ce s-ar schimba dacă ai decide, astăzi, să nu o mai ascunzi?